Acum, când toată lumea-n grabă
aleargă zi de zi la treabă,
eu 'mi-amintesc de vremuri moarte.
Mă duc cu gându-n altă parte
când tata ne citea din Carte.

Ah, tata ne citea din Carte
ca vechii preoți la altare,
stăteam cu toţii, mic și mare.
Căci pentru fiecare-n parte
chiar tata ne citea din Carte.

Ah, Psalmii şi poveşti iubite
curgeau ca ape limpezite,
cu-acel belșug de har aparte
când tata ne citea din Carte...

Chemări, porunci, avertismente
recăpătau cerești accente
și nu erau doar slove moarte,
când tata ne citea din Carte.

Satan își mai vedea odată
împărăția clătinată.
Căci părăseam simţiri deșarte
când tata ne citea din Carte.

Azi, de-i întrebi, mulţi zic îndată
că treaba asta-i demodată.
Te pun la colț și-ți spun în pripă
că-i pierdere de timp, risipă,
s-asculți cu toți ai tăi aparte
pe tata-n zori citind din Carte.

Dar eu știu bine, bunăoară,
ce vremi trăiam odinioară...
De ce comori aveam noi parte
când tata ne citea din Carte.

Zi după zi erau senine,
și toate ne mergeau mai bine;
n-aveam nici porţi, nici ziduri sparte,
când tata ne citea din Carte!

În drumul meu spre Cer anume,
adesea-s trist, știind pe nume
familii ruinate foarte
căci tata n-a citit din Carte.

Da, fără Cartea cea bătrână,
clădim o lume rea, păgână.
Nu afli fericirea-n arte
când tata n-a citit din Carte...

De-aceea, mult iubiții mei,
deprindeți vechiul obicei:
când tata cu un simţământ aparte
citeşte iar din Sfânta Carte!